Rupe-mă în bucăţi de viaţă. Opreşte-mă să mai aspir la o altă nebunie. Căci a mea e perfectă. E nebunia noastră. Mă protejează de banal şi sunt fericită. Gândeşte-te la mine ca la un nimic ce nu poate fi modelat. Îşi schimbă culoarea Verdelui când are sufletul îngheţat dar nu uită niciodată sursa nebuniei. E acolo, în pupilă. Pentru că e Verde.

Cântă-mi nebunia ta în note-n re minor şi lasă-mă pe mine să fiu sau nu de acord cu ele. Tu cântă. Improvizează. Uimeşte-mă. Fă-mă să te remarc. Cântă-mi dorinţa ta nebună de a mă privi. Cântă-mi dorinţa ta să doar ştii că sunt acolo.

Desenează-mi de vrei căutarea. Să te văd cum mi-o reprezinţi. Ce drum ai vrea să parcurgi tu pentru a mă atinge?– Nu e nevoie de o promenadă fără finalitate. Nu e nevoie de mijloc de transport pentru a zbura spre mine. Eu-s închisă într-o cameră fără uşi ori ferestre. Ce ai face pentru a ajunge la mine?

Joacă-mi teatru din gene şi aruncă-mi-te peste ele. Iubeşte tot ce e al meu. Însă prefă-te. Un actor bun trebuie să ştie să transmită sentimente chiar dacă, defapt, nu le nutreşte. Un actor bun intră în pielea personajului. Începe să caute modalităţi pentru a fi cel mai bun şi uită de caracteristicile lui originale. Poţi să te pierzi în personaj după ce-i atingi perfecţiunea. Îţi dau voie.

____________________

Şi uneori nu vreau nimic din toate acestea. Vreau doar să stăm noi, amândoi în unul, şi să nu mai crezi că am adormit. Pentru că atunci când sunt cu tine nu adorm niciodată. Fur energie din pieptul tău şi mi-o transfer în toţi atomii din corp. Mă revigorez, mă umplu de nebunie şi doar aşa sunt pregătită pentru ziua de mâine.