Pentru a-ţi reaminti cât de frumos e cerul. Ocean de idei şi sentimente. Furat de stropii lumii, îngropat în plapuma zeilor. Plâns cu lacrimi amare de divinitate, luminat cu gânduri necurate de către oameni. Trosneşte ocazional pentru a-ţi aminti că el e Sus. Şi nimic mai sus de el.

Pentru a-ţi reaminti cât de frumoasă e apa. Cer de perle albastru. Roşie uneori de tristeţe, Neagră alteori de mânie când nu este respectată. Plină de miracole. Casa multor vietăţi  şi ascunzişul scoicilor de mare. Infinită pentru că fură ploaie. Vitală pentru că ştie să cureţe păcate. Simbol al nemuririi încrustate în trident.

Pentru a-ţi reaminti cât de frumos este focul. Văpaie de lumini răpuse de antichitate. Dătător de viaţă şi de moarte. Furat din Soare şi trimis pe Pământ pentru vestirea întregii lumi că speranţa există. Arde în fiecare dintre noi. În fiecare şemineu şi în fiecare inimă.

Pentru a-ţi reaminti cât de frumoasă e iarba. Ruptă din dorinţa de libertate. S-a născut din noi pentru a ne arăta în fiecare primăvară că încă există Mâine. Fiica Terrei, zeiţa Pământului şi sclava Planetei Albastre. Trăieşte prin noi, pentru noi, cu noi.

Pentru a-ţi reaminti cât de frumoasă e prietenia. Creată înaintea noastră, menită să ne salveze. Singura noastră scăpare în universul minciunilor este prietenia. Jungla de asflat nu-i poate face faţă ei. Ţine minte asta.

Pentru a-ţi reaminti cât e de frumoasă dragostea. Inventată? Iluzie? Teamă de singurătate defapt poate? Eu ştiu doar că poate muta munţi. Şi tu ştii asta. Şi nu are rost să încerc a-ţi demonstra.

Pentru a-ţi reaminti cât de frumoasă e familia. Doar alături de ea te poţi numi Acasă.  Pentru că aici e principiul - te naşti cu ei, nu ţi-i alegi - Dar cine e acolo întotdeauna dacă nu Ai Tăi?

Pentru a-ţi reaminti căt de mult însemni pentru mine.

Pentru a-ţi reaminti cât de frumoasă e ziua de mâine.

Obişnuiam să scriu pentru mine.