Am primit de la el o leapşă. Zice că ar vrea să-i continui gândurile. Hmmm…

A deschis uşa parcă fără să vrea căutându-şi loc pentru primul pas. Nu era nimeni acolo dar simţea un aer aglomerat, simţea că nu încape, şi îi era foarte cald. Vârful piciorului drept a atins podeaua stârnind un întreg concert în capul său.
Primul raft…ochii i-au lăsat orbitele în urmă şi timpanele îl gâdilau de fericire, culori şi non-culori printre care se ascundeau urme din trecut şi viitor.
Podeaua mergea cu el, legănându-l în sus şi-n jos în ritmul paşilor. Nici nu îi era greu, nu avea de-a face cu un tip foarte dezvoltat.
A mai urmărit câteva rafturi în drumul său spre capătul camerei. Pentru el era un cinematograf în care intra zilnic. A sorbit şi ultima gură de cafea şi a aşezat paharul în acelaşi colţ al biroului ca întotdeauna. S-a făcut comod şi a mai privit o dată rafturile, de data aceasta privind totul în gol.
Gata! Ziua începe, scoate din buzunar tutunul şi tot ce mai are nevoie. Presoară totul cu precizie de-alungul foiţei pune un filtru în care se distinge iniţiala ei şi roteşte. Asemeni unei maşini de scris ce a terminat rândul, trece ţigara pe toată lungimea marginii peste vârful limbii apoi o lipeşte. O bate puţin şi îi dă foc aşteptând primul client. E ora 8, primul curios va intra pe la 11, doar printr-o minune ceva mai devreme. De obicei ,lumea intră pe la ore de vârf, atunci pot fi văzuţi de trecători. Chiar dacă nu cumpără nimic, e bine să fie văzuţi pe-acolo.
A stins ţigara şi a deschis cartea pe care o începuse ieri.

Tot ce spera era să se rupă de realitate şi să omoare nebunia ce-i creştea în oase. De când Ea se stinse, lumea devenise alta. Precum iniţiala de pe capătul ţigării omorâte inconştient, tot aşa dispăruse şi Ea într-o zi şi nimeni nu mai ştiu niciodată nimic. Rupt de sine, intră în romanul lui Cunningham şi începe să se reinventeze. El, de trei ori, în trei trupuri şi trei lumi diferite.

Se imagină lumină. Cu personalitate puternică ce putea influenţa orice şi pe oricine. Se ştie puternic, demn de poziţia lui şi mai ales, incontestabil. Avea puterea de a schimba orice-şi propunea, lumea îi era obedientă. Putea să-şi împlinească visul de a face ceva în lumea în care trăieşte, uitând de prejudecăţi şi reguli. Putea deveni cineva pentru istorie dacă ştia să-şi joace bine cartea. Îşi propuse să omoare foametea, să ucidă tristeţea şi să planteze dragoste în inima fiecăruia. S-ar fi reinventat şi ar fi reinventat lumea. O altă lume. O lume a lui…

Se imagină iubit. Cu o dragoste puternică ce stă să-i spargă inima în vene, se vedea învăluit de Viaţă, scutit de neîmpliniri. Ea era cu el, hrănindu-l secundă de secundă cu sărutări fierbinţi de care parcă nu se mai sătura. Nimic în jurul lui, Nimic nici în Univers. Doar ei, o pajişte de margarete şi o pădure de salcâmi ce se întinde la picioarele lor. Nu există Frig, Grijă, Moarte. Nu există nimic Altceva şi de aceea se simte cineva. Conştient de beatitudinea în care căzuse, se ridică buimăcit de parfumul ei şi conştientiză nebunia din jur. Dorea să nu trebuiască niciodată să facă ceva. Era el, ea şi lumea. O altă lume. O lume a lor…

Se imagină diferit. Nepăsător, rupt de realitate, indiferent la evenimentele cotidiene şi totuşi parte a lor. Învăţat să uite de prejudecăţi, îşi construi propria realitate în care exista doar el. Învăluit de fum, litere şi ceva special ce-l determina să nu uite că şi mâine există Mâine, se rupse de Viaţă, trăind în el pentru veşnicie. Lucrurile materiale nu aveau nicio valoare, doar lumina paginilor şi focul ţigării îi aminteau că era cineva. Un suflet în căutare de sine într-un Univers fără început. O altă lume. O lume a celorlalţi.

El, de trei ori, în trei trupuri şi trei lumi diferite. Ce de-a Zile Exemplare..

Poftim?

- Ce de-a ‘Zile Exemplare’.

Doar el, în carnea şi lumea lui.

- Văd că aveţi multe ediţii ale acestei cărţi. Pot să împrumut una?