Am fost odată..

amândoi. Am fost odată o pisică de zăpadă ce-ţi torcea în braţe. Se alinta şi cuibărea în tot corpul tău cu dorinţă. Mi-am folosit perniţele ca să te gâdil şi determin să mă mângâi, cu calm la început, pe spate. Incoştient, mi-ai zburlit blana de tot când ai început să mă tragi de coadă. Nu-mi place. Teoretic. Şi ştii cum plâng pisicile. Aşa cum am tors ieri. Ţi-am dăruit sărutul meu, aspru. Şi l-ai înghiţit cu totul - cică-ţi place.

amândoi. Am fost odată o copilă. Mă ascundeam de tine sub plapuma ta şi nu ştiu cum sau ce făceai de mă găseai mereu. Era copilă, nu ştiam. Şi totuşi mi-era frică să-mi schimb ascunzătoarea. Dacă nu m-ai mai fi găsit şi uitai de mine? Mă iei în braţe, te încâlceşti în părul meu şi-mi şopteşti: “va fi bine…”. Este bine. Sunt bine. Suntem bine. Şi ştiu că-ţi place să ai o copilă sub plapumă. Ştii că-i acolo şi că te aşteaptă cerşindu-ţi ciocolată.

amândoi.Am fost odată indiferentă. Nu-mi pasă, nu-mi păsa. Ştiai că nu-i aşa. N-am reuşit să mă topesc fără tine. Ştiu că pot dar nu ştiu dacă vreau. Şi-ţi spun să fii cuminte. Să mă ignori. Rezişti. Şi te alung, mă prefac neinteresată. Te ignor şi-mi găsesc alte nebunii în care să mă scufund. Dar mă tachinezi, începi să-mi omori răbdarea şi mă las luată de val. Ah, şi cât îţi place să mă primeşti înapoi…

amândoi. Am fost odată fără tine.Hotărâtă. Încăpăţânată. Rea. şi pliină de dorinţă. Am fost odată eu. Îndrăgostită, ruptă de realitate. Muritoare. Am fost odată eu. Şi am murit. Am devenit noi şi nu mă mai laşi să mor singură zilnic. Şi ştiu că-ţi plac …împăcările.

Am fost odată şi voi mai fi.

Îmi spun - mă vrei ca ieri, nevinovată?

..sau azi să fiu ca niciodată..